Indicatorii de calitate fizico-chimica ale apei potabile sunt:

 

- temperatura: 8-12°C; la temperaturi mai mari, apa devine fada, se bea in cantitati mai mari si dilueaza sucurile gastrice (scade aciditatea), ceea ce favorizeaza inmultirea bacteriilor patogene; daca apa are temperatura mai mica, irita mucoasa organelor digestive si se poate ajunge la gastrita.

- culoarea: apa potabila nu are culoare. Este permisa o valoare de 10 a scalei Platina-Cobalt (Pt/Co).

- mirosul: apa potabila trebuie sa fie fara miros. Un miros neplacut indica descompunerea materiilor organice sau prezenta microorganismelor.

- gustul: apa potabila de calitate trebuie sa fie placuta si racoritoare.

- limpiditate: se admite o tulbureala de 1NTU (unitate de turbiditate nefelometrica) caracteristica apei de izvor. O apa cu valori ale NTU>1 se considera poluata.

- duritate: depinde de cantitatea de saruri de calciu, magneziu, aluminiu si fier dezolvate in apa. Se masoara in grade (german, francez, englez). Cel mai frecvent se utilizeaza gradul german, iar 1 grad german de duritate indica 10 mg oxid de calciu (CaO) intr-un litru de apa. In functie de duritate apa poate fi:

1.     moale, cu 4-8 dGH

2.     semidura, cu 12-18 dGH

3.     dura, cu 18-30dGH.

- ph-ul: este un indicator al aciditatii apei. Apa de baut trebuie sa fie aproape neutra, adica sa aiba ph-ul de 6,8-8,5. daca ph-ul este sub 2,5 apa este acida si cauzeaza modificari ireversibile la nivelul epiteliilor, iar daca ph-ul este peste 11, apa este alcalina si irita ochii, pielea si mucoasele.