Prima etapa in tratarea apei la statiile de tratare este decantarea. Decantoarele sunt nişte piscine uriaşe, de cativa zeci de metri în diametru şi cu o adâncime de tot atatia metri, în care amestecul de apă şi chimicale e lăsat să băltească câteva zeci de minute, pentru ca floconii din lichid să aibă timp să se aştearnă gravitaţional pe fundul bazinului. Pe fundul decantorului de acumuleaza un strat de mal si de impuritati de cativa centimetri grosime. La un moment dat acest strat de mal este impins cu niste lame de cauciuc spre niste fose. Odata pe an bazinele decantoare se golesc si se dezinfecteaza.

        Din decantoare apa e pompata spre niste filtre formate din straturi de nisip si pietris care opresc impuritatile din apa, lasand sa treaca doar moleculele de apa.

        A doua etapa o reprezinta tratarea chimica a apei, care se realizeaza cu sulfat de aluminiu. Se stie ca, folosirea sulfatului de aluminiu ca agent de floculare in instalatiile de epurare a apei, reduce cantitatea de sedimente din rezerva de apa, dar, in acelasi timp creste si cantitatea de aluminiu dizolvat. Cercetătorii estimează că prezenţa aluminiului în organism măreşte riscul apariţiei bolii Alzheimer a demenţei presenile, a tulburărilor mentale, a îmbătrânirii precoce, precum şi a cancerului mamar.

        A treia, si ultima etapa, care este tot o tratare chimica, o reprezinta clorinarea apei. Clorul este folosit pentru distrugerea si impiedicarea dezvoltarii microorganismelor (bacterii, virusi, etc.). Interactionand cu poluantii, acesta formeaza o serie de derivati cu actiune foarte toxica asupra organismului uman: cloroform, bromoform, trihalometani, dibromclormetan.

        Trihalometanii se formeaza prin legarea clorului cu substantele organice prezente in apa. Cel mai frecvent este prezent insa cloroformul, un compus cu actiune puternic cancerigena care poate induce, mai ales, cancerul renal. Dar, si prezenta trihalometanilor in apa este periculoasa pentru sanatate. De fapt, toti acesti derivati formati prin clorinarea apei au caracteristici toxice, cancerigene si mutagene cumulative. Statisticile arata ca persoanele care consuma cantitati mari de apa clorinata se imbolnavesc de cancer digestiv, mai ales de colon. Femeile fac, in proportie de 40%, cancer mamar. Prezenta, in cantitati mari, a clorului poate duce la disfunctii ale ficatului si rinichilor, determina o iritare a mucoaselor (mai ales a ochilor), a pielii, pe care o deshidrateaza accelerand procesul de imbatranire.